Prot. Marian Boldescu: „Viaţa trebuie privită ca slujire!”

Recent părintele Marian Boldescu, protopop de Teleneşti, a ajuns la un frumos ceas aniversar. Sfinţia Sa cu amabilitate ne-a răspuns la câteva întrebări. 

PC Părinte Protopop, ați ajuns la 45 de ani de viaţă, ce trăiri aveți la acest popas?

45 de ani – este, desigur, o vârstă, dar nu tocmai înaintată. Ca orice om, realizez că am obținut anumite succese râvnite în această viață pământească. Cum se spune: am făcut o casă, o fântână, am sădit un copac, am crescut copii… Dar cea mai mare bucurie e atunci când slujesc la Sf. Altar. Deosebite trăiri mă cuprind atunci când la Sfânta Liturghie devin un trup cu Hristos Domnul, când Sfânta Biserică este plină cu enoriaşi, care ascultă cu dragoste Cuvântul lui Dumnezeu.

Totuşi, am senzația că trebuie să mai fac multe: să menţin turma încredinţată, s-o feresc de sectele ce s-au înrădăcinat în zona noastră, să predau în continuare Religia în școală şi să cerem cu toţii pacea în toată lumea.

Cât de mult îmi doresc ca lumea să înțeleagă importanţa credinței, să poată câștiga Împărăția lui Dumnezeu – mântuirea.

Cele mai frumoase trăiri lăuntrice le am atunci, când oamenii se pocăiesc cu lacrimi în ochi și revin din diverse rătăciri la credința ortodoxă – cea strămoșească. Recent, am avut prilejul să botez copiii unei creștine, care a fost mai mulţi ani în cultul baptist. Am avut şi alte cazuri, când reprezentanţi ai organizației ,,Martorii lui Iehova” s-au întors în sânul Sfintei Biserici. În astfel de cazuri simţi cât de mult preţuieşte un suflet.

Sunteți responsabil de bisericile din raionul Telenești. Cum apreciați viața spirituală în această regiune?

Atunci când privim la părinții noștri, constatăm că ciuma ateismului a smuls tot ce s-a putut din sufletele lor. Şi este foarte greu să restabilim ce a fost pârjolit. Însă, cu dragoste şi blândețe, ne străduim, împreună cu toţi slujitorii din raion, să le tămăduim rănile şi să le aducem lumina credinţei. În ultimii ani tot mai mulți oameni se spovedesc și se împărtășesc, fiind atrași de frumusețea și profunzimea Sf. Liturghii.

Copiii de astăzi nu au trecut prin război, foamete… însă sunt capturaţi de toate tehnologiile informaţionale. E greu să-i scoţi din această plasă… Încercăm să-i scoatem din casă, de la calculator şi astfel să se atingă de lumea reală. Ne străduim să le oferim activităţi pe viu, care ar fi mai interesante decât cele din lumea virtuală. Doar în viaţa reală se trăieşte dragostea.

Conştientizăm că trebuie să răspundem noilor provocări. Or, avem slujitori care activează şi încearcă să repună valorile creştine în viaţa de zi cu zi a celor păstoriţi.

Tot mai mult se vorbește despre disciplina Religie în școală. Cum se implementează la Telenești?

Religia, ca obiect de studiu în școală, se predă de către preoți și pedagogi laici. Periodic desfăşurăm seminare teoretico-practice pentru profesori în școlile din satele raionului Telenești, prin care împărtăşim din experienţa fiecăruia.

O bună parte din slujitori urmează cursurile de formare continuă, alţii se înscriu la programe de master creştine în cadrul USM. Personal am trecut prin aceste formări, care mi-au fost de real folos.

Urmează să ne consolidăm eforturile, încât în toate instituţiile să fie predată această disciplină, atât de necesară şi ziditoare de suflete.

Ce gânduri aveți pentru tinerii de astăzi?

Tinerii trec prin multe ispite și greutăți. Dar dacă au măcar un bob de credință în suflete, iar în inimi – un grăunte de nădejde în Bunul Dumnezeu, pe buze – rugăciunea ,,Tatăl Nostru” – vor reuși să înfrunte toate obstacolele şi greutăţile vârstei.

Cel mai mult mi-aș dori să văd ca tinerii noștri, necătând la toate provocările secularizării, să rămână oameni cu credință și cu dragoste către Dumnezeu și semeni. Să înțeleagă rostul lor în viață, că totul este trecător, doar sufletul este nemuritor și dacă reușește pe parcursul vieții să nu-și piardă sufletul – atunci nu a trăit în zădar.

Principalele valori, pe care tinerii trebuie să le caute, sunt: bunătatea, dragostea, credința în Bunul Dumnezeu și nu: banii, invidia, ura, necredința.

După cum Dumnezeu ne iubește, ne ocrotește și ne iartă, așa și noi, părinții, iubindu-i nespus de mult pe copii, să-i povățuim, să-i învățăm, să-i educăm spre credință, fapte bune, rugăciune, dragoste către Dumnezeu.

Să-i învăţăm că viaţa trebuie privită ca slujire!

A consemnat preot Octavian Moşin


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Arhiva Video

Înscris în


Resurse


free counters

Urmăriți-ne pe Facebook!