Preţuim aproapele doar când pleacă

Astă noapte a plecat la Domnul bunelul de pe mamă, Vasile. Împlinise 85 de ani. Toată viaţa a muncit în calitate de fierar. Om voinic, aşa era numit de toată lumea. Mereu mă întreba: „Când vii dragul tătucăi să îmi dai o mână de ajutor?”.

De fiecare dată îi promiteam că la vară, la toamnă… Credeam că este în puteri şi va fi veşnic. Acum câteva luni boala l-a ţintuit la pat şi o vreme a fost inconştient. Când l-am vizitat ultima dată stătea cuminte, nu mai reacţiona şi-şi aştepta ceasul. M-am apropiat de el şi i-am spus: „Tătucă, sunt eu Octuşa! Iartă-mă!”. Spre mirarea tuturor celor prezenţi mi-a răspuns: „Domnul să te ierte!” şi cu degetele s-a însemnat cu semnul crucii pe piept.

Sper că m-a iertat pentru toate promise şi neînfăptuite, pentru faptul că prea puţin am fost alături de el, pentru că n-am preţuit buneii aşa cum se cuvine… Mă conving de această tristă realitate, că preţuim aproapele doar când pleacă!

Preot Octavian Moşin


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Arhiva Video

Înscris în


Resurse


free counters

Urmăriți-ne pe Facebook!