Preot Octavian Moşin: „Aflăm drumul nostru doar prin Hristos”

De cele mai multe ori îi apreciem şi-i catalogăm pe tineri după cele exterioare, fără a discuta şi afla mai multe despe problemele şi greutăţile lor, astfel nu reuşim să le descoperim partea cea bună şi frumoasă. Despre generaţia în creştere şi importanța pastoraţei tinerilor, ne-a mărturisit preotul Octavian Moșin, parohul Bisericii „Întâmpinarea Domnului” din Chişinău.

Sunteţi preot la capela studenţească,  un preot al tinerilor. Mulţi consideră că tinerii contemporani nu mai sunt gata de jertfire, de dăruire, că trăiesc mai mult pentru plăceri şi distracţii. Dvs. cum i-aţi caracteriza pe tinerii de astăzi?

Acum câteva zile am fost invitat într-o parohie din nordul republicii. În biserică s-au adunat peste 60 de femei în vârstă. N-am întâlnit decât câţiva copii şi tineri, precum şi doar un singur bărbat.

E tristă realitatea în comunităţile care îmbătrânesc şi din care lipsesc tinerii.

M-am născut în calitate de slujitor în inima capitalei, mă aflu de 15 ani în incinta USM şi am impresia că bisericile sunt pline de tineri. Cel puţin aşa este la noi, la capela universitară.

De altfel, cu tinerii comunic zi de zi, astfel deja le ştiu portul, interesele, căderile, limbajul… Mă simt tânăr printre ei. Nu-mi permit să îmbătrânesc.

Vreau să vă mărturisesc cu toată sinceritatea că avem copii foarte buni, mai răi suntem noi, părinţii lor.

 Recent am mers la un liceu din capitală, unde le-am vorbit copilaşilor clasei a doua despre dragoste şi bunătate. La intrare în liceu fumau doi tineri cu o domniţă. Băieţii s-au ruşinat, pe când fata văzându-mă fuma în continuare destul de liniştită. M-am apropiat şi i-am zis: „Iartă-mă că nu am fost la vreo lecţie pe când erai în clasele primare.”

Astfel, avem ceea ce educăm, ceea ce suntem, deci ceea ce merităm.

Preocuparea Dvs. legată de pastoraţia tinerilor vine doar din faptul că slujiţi la o biserică universitară sau este o chemare interioară?

Cred că pe toate le rânduieşte Bunul Dumnezeu. Important este să nu te împotriveşti şi să accepţi slujirea cu dăruire. Te simţi bine alături de tineri numai atunci când îi vezi în căutare, pe calea întrebărilor, dornici de a face ceva…  Or, o parte din ei sunt tinerii bătrâni, lipsiţi de vlagă sau poftă de viaţă. Patimile îi îmbătrânesc prematur.

 Nu mă închipui fără de tineri. Ei mă inspiră, îmi dau atâta optimism şi mă fac să retrăiesc clipele de neuitat ale tinereţii mele.

Ce așteaptă tinerii de la Biserică? Dar Biserica de la tineri?

Tinerii vor să comunicăm cu ei. Mare le este mirarea când un slujitor se apropie de gaşca unor tineri şi începe a comunica cu ei. Şi mai mare le este mirarea când li se vorbeşte în duhul lor, dar cumva mai altfel, mai dintr-o parte.

Tinerii aşteaptă să ne aplecăm la nevoile, întrebările, preocupările lor. Deci unde sunt tinerii, acolo trebuie să fie şi Biserica. Să-i prindem pe reţele de socializare, în stradă, la şcoală, prin locuri de distracţie, chiar şi în penitenciarele pentru minori.

Şi doar după asta Biserica va putea aştepta ceva de la tinerii ei, atunci vom culege virtuţi.

Care sunt problemele şi dificultățile care apar în pastorația tinerilor?

Tinerii se împart după vârste şi interese. Sunt atât de diferiţi. Şi cel mai grav este că nu comunică între ei sau o fac atât de artificial.

Cel mai greu e să-i rupi de lumea virtuală, să îi scoţi din casă, să îi pui la o treabă bună, să-i convingi să nu trăiască egoist.

Desfăşuraţi o activitate amplă şi în spaţiul virtual, având propriul blog, un site pentru tineri, iar de câteva luni a fost lansată şi versiunea online a publicaţiei “Altarul Credinţei”, pe care o conduceţi. Această lucrare pe care o desfăşuraţi cu succes vine şi ea în sprijinul tinerilor?

Da. Am spus că încerc să fiu acolo unde sunt majoritatea tinerilor. Şi toate proiectele online sunt menite să le ofere, în special tinerilor, hrană, modele şi sensuri duhovniceşti.

În această primăvară aţi fost numit responsabil de Sectorul Sinodal Activitate Pastorală pentru Tineret, propunând un program complex, care să coopteze tinerii din întreaga țară. Vorbiţi-ne despre primele activităţi desfăşurate şi careva sunt paşii ulteriori?

  Avem o adevărată armată de tineri, dar şi de slujitori tineri, dornici de a face ceva pentru semeni, pentru Dumnezeu. Prin Săptămâna tineretului ortodox din Postul Mare am iniţiat o mişcare de deşteptare în rândul tinerilor drept-măritori.

Am identificat tineri cu râvnă pentru Hristos mai din fiecare localitate. Avem peste 2 mii de tineri, prin ei vrem să ajungem la inima celorlalţi, care îl caută, nu ştiu sau chiar se duşmănesc cu Dumnezeu.

De multe ori tinerii, dar şi întreaga noastră societate este pasivă şi cu greu se implică în activităţi de voluntariat, cum am putea să îmbunătăţim această stare a lucrurilor, pentru ca să reuşim să facem careva schimbări atât pentru generaţia tânără, cât şi pentru întreaga noastră societate.

Tinerii sunt dornici de a se implica în diverse activităţi. Urmează să identificăm mai multe activităţi, care ar fi mai laicizate şi mai puţin ar include eforturi duhovniceşti.

Dacă îi inviţi în pelerinaj, la o tabără etc., vin în grup şi cu mare interes. Însă dacă le spui că trebuie să postească, să se roage, îi pierzi din start.

Efortul sufletesc trebuie pus mai întâi la desert, ca ulterior să devină sursa şi sensul vieţii, dar asta în timp.

În încheiere am vrea să ne daţi un sfat, cum ar trebui să ne organizăm viaţa pentru ca să reuşim să ne implicăm în diverse lucrări spre binele societăţii şi a Bisericii, să ne ducem ascultările cotidiene pe care le avem fiecare, dar şi să reuşim să-i acordăm Lui Dumnezeu timpul cuvenit.

Programul fiecăruia este individual. Dumnezeu ne-a făcut în unicat. De aceea abordarea este una aparte şi în strânsă legătură cu un duhovnic. Doar aşa ne vom descoperi şi vom afla drumul nostru doar prin Hristos, Care este Calea, Adevărul şi Viaţa.

A consemnat Lozan Natalia

 


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Arhiva Video

Înscris în


Resurse


free counters

Urmăriți-ne pe Facebook!