Pe urmele nevoitorilor basarabeni – Mănăstirea Hurezi

M-a impresionat nespus de mult vechea mănăstire Hurezi, una dintre principalele ctitorii brâncovenești și o adevărată perlă arhitecturală a Olteniei.

Fiind poziționată la un capăt de țară, mănăstirea mereu a fost asociată cu o cetate de apărare și un loc de refugiu și reculegere. Probabil, din acest motiv Constantin Brâncoveanu a lăsat cuvânt să fie înhumat aici, pregătindu-și și mormântul, care, din motive bine cunoscute, a rămas până astăzi gol, doar cu o candelă arzând deasupra.
Odată cu ascultarea impresionantei istorii a acestui complex mănăstiresc, am căutat să văd dacă s-au nevoit pe aici basarabeni refugiați.

O descoperim în lista starețelor pe monahia Agapia Brumă (n. 25.05.1903), care a condus mănăstirea în cei mai grei ani (1944-1948). Despre ea nu știm prea multe, doar că s-a născut în satul Răspopeni, județul Orhei.

În perioada 1929-1933 activează în calitate de învățătoare la Școala medie de adulți (se presupune că la Mănăstirea Călărășeuca), apoi între 1933-1936 la Școala industrială „Sf. Mănăstire Japca”, jud. Soroca, iar între 1936-1938 o descoperim ca secretară la Mănăstirea Hirova, jud. Orhei și directorare la Institutul de infirmiere călugărițe Chesarie.

Între 1941-1944 a fost stareța Mănăstirii Frumoasa, jud. Orhei

Spre regret, în cimitir nu s-a păstrat locul exact unde a fost înmormântată maica stareță, se presupune că deasupra ei au fost înhumate alte măicuțe.

S-a refugiat din Basarabia împreună cu un grup de măicuțe de la Frumoasa, iar odată plecate, au luat din mănăstire: „18 perechi de veşminte tivite cu fir aurit, 2 evanghelii aurite, 3 evanghelii argintate, 2 potire de aur, 4 cruci de aur, 5 cruci de argint, 3 cădelniţe aurite, 14 candele argintate, 6 icoane aurite, utilajul din Artel (atelierul de ţesut stofă bisericească) etc.”

Din discuție cu actuala stareță de la Frumoasa, egum. Benedicta (Mura), am aflat că acum câțiva ani mănăstirii i-au fost reîntoarse o parte din actele cadastrale și proiectele bisericii, precum și ale altor edificii mănăstirești. Acestea au fost aduse de o chileiniță a maicii Agapia, care a avut grijă de ea și căreia i-a transmis documentele.
Se presupune că în aceeași perioadă s-au stabilit la Mănăstirea Hurezi cel puțin încă două măicuțe, cărora li se păstrează mormintele.

Este vorba de Ana Xenia Cireș (n. 20.11.1918 – d. 28.05.2006), despre care nu se știu prea multe date, și maica Tatiana Scânteie (n. 1919 – d. 2002).

Despre maica Tatiana am aflat că toată viața a vorbit cu florile mănăstirii. Pe ce punea mâna înverzea, înflorea. O iubea toată lumea pentru gingășia și dragostea față de toți și față de toate.

Actuala stareță de la Hurezi ne-a vorbit atât de frumos despre ultima ei zi din viața pământească. Vizitând-o, maica Tatiana i-a spus din dimineața zilei să i se pregătească totul pentru înmormântare, căci noaptea va pleca la Domnul.

Apoi a mai povestit că a visat un vagon plin cu flori în care a urcat ea și încă două nevoitore.

Așa s-a întâmplat că spre seară a adormit în pace, iar în scurt timp au decedat și celelalte două măicuțe pomenite.

Această povestioară m-a înaripat și m-a încurajat pentru o viață mai plină de sens, deci una îmbunătățită duhovnicește.

Oamenii curați pleacă liniștiți, împăcați, pentru că au trăit frumos.

Preot Octavian MOȘIN


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Arhiva Video

Arhiva

Înscris în


Resurse


free counters

Urmăriți-ne pe Facebook!