Omul nu poate trăi fără de Dumnezeu

De vorbă cu Octavian Moşin, preotul-paroh al Bisericii Întâmpinarea Domnului a Universităţii de Stat din Moldova.

S-a născut la 3 iunie 1977, Drochia. A absolvit Liceul Teoretic B.P. Hasdeu din oraşul natal, apoi Academia Teologică din Chişinău (1999), Universitatea de Stat din Oradea, Facultatea de Teologie Ortodoxă (2000), USM, Facultatea de Asistenţă Socială, Sociologie şi Filozofie (2006), USM, Facultatea de Litere (2009), Universitatea L.Blaga, Facultatea de Teologie Ortodoxă A.Şaguna, Sibiu (2010).

A fost corespondent al publicaţiei periodice Clopotniţa Moldovei, redactor-şef al publicaţiei periodice Altarul Credinţei, lector la Academia de Teologie Ortodoxă din Chişinău, lector superior la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, specialist principal al Serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova, consilier. Serviciul de presă al Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove. Este primul conferenţiar universitar în domeniul teologiei.

În prezent este preot-paroh al Bisericii Întâmpinarea Domnului în cadrul USM, administrator al Bisericii Sf. Ierarh Petru Movilă, Dumbrava, preot capelan al Academiei de Poliţie Ştefan cel Mare, preşedinte al Asociaţiei Studenţilor Creştini-Ortodocşi, director executiv al Centrului Social al Bisericii Ortodoxe din Moldova Agapis, conferenţiar universitar în cadrul USM, conferenţiar universitar în cadrul Universităţii de Studii Politice şi Economice Europene C.Stere.

Este autorul a zeci de studii şi articole de specialitate, al volumului De la suflet la suflet, 2015, fondatorul Serilor duhovniceşti organizate în cadrul Bisericii Întâmpinarea Domnului şi al Bibliotecii de Carte Religioasă de la Facultatea de Litere, USM, precum şi al portalului Altarul Credinţei.

Preacucernice Părinte, până a deveni preot aţi fost copil. Cum a fost copilăria Sfinţiei voastre?

‒ Zbuciumata! Copilăria mea a fost pe final de regim sovietic, iar în perioada adolescenţei am intrat în primii ani ai democraţiei. Era totul tulbure, nesigur… un adevărat haos în societate. Totodată, erau ambii părinţi acasă, toate rudele, aveam în jur o mulţime de copii şi prieteni. Era vesel, interesant şi cu multe-multe peripeţii. Cred că a fost o copilărie fericită!

Ce eveniment din copilărie V-a marcat şi despre care aţi vorbi la nesfârşit?

‒ Mereu îmi amintesc de şotiile pe care le făceam împreună cu semenii mei. Îmi amintesc cum furam mazăre de pe lan, cum spuneam minciuni că merg la bibliotecă, dar de fapt zburdam prin parc… Acest lucru îl voi repeta continuu, am fost rebel şi am vrut să fiu liber, trăind după legile libertăţii, nu ale casei. Strada mi-a fost un fac­tor mai puternic decât şcoala sau familia.

Ce va plăcea sa citiţi în copilărie? Va amintiţi de prima carte?

‒ Ştiu sigur că nu-mi plăcea cartea. Deşi poveştile le ascultam cu mult drag. Prima poveste a fost Capra cu trei iezi. Ulterior, citeam pentru ca mă obliga mama, care pe atunci îmi preda limba şi literatura rusa. Era foarte exigentă cu mine. Astfel, ceea ce am citit mai întâi e din literatura clasica rusă. Primul roman care m-a impresionat a fost Dama cu camelii de Al. Dumas-fiul.

Cine V-a învăţat prima rugăciune? Ce aţi simţit când aţi rostit-o?

Nu-mi amintesc să mă fi rugat vreodată cu părinţii. Strâbunicile mâ luau cu ele la biserică. Zburdam prin curtea lăcaşului sfânt… Să mâ rog însă am început mult mai târziu. Eram prin clasele primare când m-am trezit într-o duminică dimineaţa şi i-am zis tatălui meu să mă ducă la biserică. Atunci am simţit setea de cele sfinte, însă râvna a durat câteva luni şi am revenit pentru ani buni la o viaţă fără de Dumnezeu.

Cum aţi ajuns la credinţa? Ce înseamnă preoţia pentru Dvs.?

‒ Prin minune. Eram în clasa a XII-a, în culmea căderilor ca mulţi dintre cei aflaţi în perioada comlicată a hotarului dintre adolescenţă şi tinereţe, însă Dumnezeu nu m-a lăsat, ci m-a chemat să-I slujesc, încât după aceasta am devenit student la teologie.

E dificil sa fii preot? Ce sacrificii presupune aceasta slujire?

‒ A fi creştin înseamnă a râvni o viaţă jertfelnică, pentru Dumnezeu şi aproapele. Oricare ar fi chemarea noastră, trebuie să urmăm o dragoste care se dăruie. Cu atât mai mult dacă eşti preot!

Mai mulţi ani aţi susţinut rubrica „Lumină din lumină” în revista NOI. Ce urme V-a lăsat această experienţa?

‒ M-a ajutat să revin imaginar în perioada copilăriei şi adolescenţei. Am cunoscut cititorii revistei prin intermediul întrebărilor. Am analizat cum gândesc, care le sunt preferinţele… Am încercat sa merg cu pasul celor mici şi sa redescopăr lucrurile.

Cum ar trebui sa înţeleagă tinerii de astăzi noţiunea de Biserică şi de Dumnezeu?

‒ Omul trebuie ajutat să înţeleagă nişte realităţi încă din primele clipe ale vieţii. Astfel, misiunea maturilor e să-L descopere pe Dumnezeu pentru copilaşii lor, care au nevoie de El şi care cresc altfel cu El în suflet. De aceea, tinerii trebuie să conştientizeze, îndrumaţi, desigur, de cei mai mari, că Biserica e locul unde ne întâlnim cu Dumnezeu prin sfintele rugăciuni.

E anevoios drumul către Dumnezeu. Cum să-i împrietenim pe copii cu credinţa?

‒ A fi creştin e un curaj mare, chiar o jertfă. Toată virtutea, pornind de la credinţă şi terminând cu dragostea, se cultivă, se creşte şi se dobândeşte prin trudă. E nevoie de o educaţie religioasă constantă în cei şapte ani de acasă şi după aceştia. De cele mai multe ori îi apreciem şi-i catalogăm pe copii după cele exterioare, dar nu apucăm să discutăm cu ei şi, astfel, să le descoperim partea cea bună şi frumoasă a sufletului.

Se zice că a copia e un păcat…

‒ Da, e o manifestare a furtului, a minciunii, a lenei, a neseriozităţii etc. Acest fenomen trebuie
dezrădăcinat.

‒ Mulţi tineri aşteaptă Serjle duhovniceşti pe care le organizaţi la Biserica Întâmpinarea Domnului de la USM. În ce constau acestea?

‒ Mai bine de un deceniu, miercuri seara organizăm seri duhovniceşti după slujba Acatistului Sf. Duh, aducător de înţelepciune şi de luminare a minţii, pentru învăţăcei. A fost o perioadă când am încercat să abordez o temă legată de Biserică şi societate. Însă pentru a face o schimbare şi a le varia din punctul de vedere al conţinutului, am hotărât să invităm periodic câte un preot, un profesor sau un bun creştin, care să vină cu un mesaj inedit, cu o abordare specifică domeniului în care activează. Tinerii sunt foarte curioşi, pe unii invitaţi îi îndrăgesc, îi imită, stabilind apoi relaţii amicale. Participanţii la serile duhovniceşti se cunosc între ei ‒astfel, s-au întemeiat circa 200 de familii creştine. Cred că e ceva salutar.

Sunteţi fondatorul Bibliotecii de Carte Religioasa de la Facultatea de Litere, unica în Republica Moldova. Cine are acces la aceste cărţi?

‒ Acum trei ani am donat biblioteca mea personală USM. Pe atunci număra circa 2000 de titluri de carte religioasă şi teologică. Într-adevăr, este unica bibliotecă religioasă amenajată conform standardelor moderne. Este accesibilă şi online, unde pot fi găsite toate titlurile, dar şi o parte din cărţi scanate. Deşi, iniţial, a fost prevăzută pentru studenţi şi profesori, astăzi avem peste 300 de cititori din toată ţara. În prezent biblioteca numără peste zece mii de titluri.

Suntem într-o contradicţie de ani buni în ceea ce priveşte stilul nou şi stilul vechi al sărbătorilor creştine. Cum e corect sa procedăm în acest sens?

‒ Problema calendaristică se acutizează anume în toiul sărbătorilor de iarnă, fiind legată în special de Revelion, care rămâne a fi o sărbătoare pur laică. În ţara noastră majoritatea bisericilor se conduc după calendarul iulian, care e cu 13 zile mai târziu decât cel civil de astăzi. De aceea pentru creştinii din zona noastră e bine să ştie că sărbătorile urmează a fi ţinute după cum recomandă Biserica locului.

Care este însemnătatea postului pentru tineri? Există o compatibilitate între această ne-voinţă şi studii?

‒ Postul a fost mereu, în primul rând, abţinere. Sfântul Teodor Studitul ne spune: „Postul adevărat este abţinerea de la orice lucru rău. Problema nu este în produsele alimentare, care în timpul postului şi după acesta rămân aceleaşi. Problema rezidă în poftele noastre şi în puterea de a le înfrunta, încercăm să postim trupeşte, pentru a creşte duhovniceşte şi pentru a dezrădăcina relele din noi! Postul devine post doar dacă are loc această schimbare lăuntrică, dacă dezrădăcinăm păcatele şi cultivăm virtuţile. Acest proces este de neînchipuit fără de rugăciune şi fapte bune. Postul e recomandat şi tinerilor. Pe măsura creşterii omului se intensifică şi postul.

Îl pot găsi tinerii pe Dumnezeu în mediul online? Poate servi internetul drept sursă de a deveni un bun creştin?

Deşi Dumnezeu nu e în lumea virtuală, ci în cea reală, observăm că în internet se vorbeşte tot mai mult despre El. De acolo poţi afla foarte multe despre viaţa duhovnicească, te poţi inspira din diferiţi autori şi diverse surse. Dar, trebuie să precizăm că credinţa nu este doar cunoaştere, ci şi trăire.

Ce trebuie să înţelegem prin noţiunea de duhovnic?

Un duhovnic este mai mult un medic de suflet, un dascăl, un prieten… Tinerii având un preot la care se mărturisesc şi pe care îl aleg în calitate de duhovnic, uitându-se la el, trebuie să-1 vadă pe Dumnezeu. De aceea, trebuie căutat cu atenţie. Perfect ar fi dacă duhovnicul unui tânăr ar fi descoperit în familia sa. E bine ca o familie să aibă un singur duhovnic, care să fie al întregii familii, în caz contrar, trebuie căutat  şi cu  siguranţă îl va recunoaşte, căci va simţi că anume acesta e sortit să-1 asculte şi să-1 povăţuiască oricând.

Se zice că oamenii au început să frecventeze tot mai mult biserica. Cum credeţi, ce îi determina să facă acest lucru?

‒ Omul nu poate trăi fără de Dumnezeu. Mai devreme sau mai târziu, fiecăruia „îi vine această sete şi chiar foame de Dumnezeu, însă acest lucru se întâmplă la vârste şi în moduri diferite. Viaţa departe de Dumnezeu îl face pe om nimic mai mult decât o necuvântătoare, îl face mort sufleteşte şi orb faţă de lumea nevăzută.

Ce le lipseşte cel mai mult oamenilor de astăzi?

‒ Dragostea.

În final, vă invităm să adresaţi un îndemn către cititorii revistei NOI.

‒ Citiţi, comunicaţi cu oameni demni, ascultaţi de părinţi şi veţi afla Adevărul.

Pentru NOI ‒Olesea COSOI

Sursa: NOI : revistă pentru copii şi adolescenţi. 2017. Nr.1, P. 14-15.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Arhiva Video

Arhiva

Înscris în


Resurse


free counters

Urmăriți-ne pe Facebook!