IMPACTUL TABERELOR ORTODOXE ASUPRA FORMĂRII DUHOVNICEŞTI A COPIILOR ŞI A TINERILOR: CAZUL A DOUĂ PAROHII DIN MUNICIPIUL CHIŞINĂU

Introducere

În mediul laic se vorbeşte în ultimul timp tot mai mult despre o educaţie din perspectiva valorilor, pe când în cel eclezial se pune tot mai pregnant problema catehizării şi formării spirituale a copiilor şi a tinerilor.

Constatăm trista realitate că multe parohii ortodoxe au îmbătrânit. În unele comunităţi practic nu mai sunt tineri, iar acolo unde sunt, nu îi vedem ataşaţi de cele sfinte şi dumnezeieşti.

Şi dacă pe unii copii mai mici îi mai iau de mână părinţii sau buneii şi îi duc la biserică, cei ajunşi la vârsta adolescenţei nu îşi prea grăbesc paşii spre biserică, spre Hristos.

Astfel, Biserica este pusă în faţa unor noi provocări misionar-pastorale întru formarea generaţiei în creştere. Cea mai stringentă problemă a copiilor şi a tinerilor de astăzi este că mai puţin interacţionează între ei şi nu mai ies din casă, nu se implică în tot felul de activităţi extraşcolare.

Invitaţia de a veni la biserică pare mult prea perimată în conştiinţa unora şi asta se întâmplă pentru că mulţi nu au cunoscut dimensiunea liturgică a vieţii şi au o abordare strict raţională şi telurică a trăirii.

Apare fireasca întrebare: cum să-i aducem pe tinerii de astăzi la Hristos sau cum să-i facem să trăiască după Evanghelie? E nevoie să le explicăm, să le descoperim Dumnezeiasca Liturghie, care nu s-ar sfârşi odată cu slujba de duminică sau praznicală, dar care ar continua pe parcursul întregii vieţi şi s-ar extinde asupra tuturor activităţilor cotidiene.

Tânăra generaţie va rămâne rezervată faţă de participarea la sfintele slujbe ale Bisericii, până când Sf. Liturghie nu va fi privită ca „cea mai înaltă lucrare ce se împlineşte pe pământ şi în cer, pentru că în Liturghie Dumnezeu coboară la om, pe pământ, în cea mai profundă smerenie şi slavă în acelaşi timp, pentru a-l înălţa pe om până la vederea şi contemplarea celor mai înalte dimensiuni ale existenţei sale şi ale Dumnezeirii” (Gavrilă, 2009, p. 33).

Astăzi nu mai poţi lansa o simplă invitaţie ca cineva dintre adolescenţi sau tineri să vină la biserică. E nevoie de alte modalităţi de a atrage tinerii spre biserică. În acest scop, în ultimul an am organizat tabere pentru copii şi tineri. Astfel, vom încerca să prezentăm impactul asupra vieţii lor duhovniceşti în două parohii din municipiul Chişinău. Ne vom referi la parohia cu hramul „Sf. Petru Movilă” din s. Dumbrava din preajma capitalei şi la capela „Întâmpinarea Domnului” din cadrul Universităţii de Stat din Moldova.

Premizele creării unor tabere ortodoxe

Neparticiparea tinerilor din localitatea Dumbrava (un cartier nou din suburbia Chişinăului) la slujbele divine oficiate în noua biserică din sat ne-a determinat să întreprindem măsuri de„pescuire” a acestora. Seara, deplasându-ne prin localitate, întâlneam grupuri de tineri care „hoinăreau” pe stradă. Ne-am apropiat de fiecare dată şi am încercat să interacţionăm cu ei.

Marea noastră descoperire referitoare la adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 13 şi 15 ani a fost că aceştia, deşi preferă să se adune în grupuri de până la 10 persoane, între ei comunică cel mult 2-3, iar majoritatea au interese şi preferinţe atât de diverse, încât nu se pot uni într-o activitate comună. Spre exemplu, băieţilor le-am propus fotbal, sală de sport, înot. Fiecare a motivat că deja merge în altă parte, că şi-a identificat antrenor, că are alte preferinţe etc. Le-am lansat invitaţia de a veni la biserică la slujbe, apoi la discuţii de suflet. Toţi au promis că vin, însă nici unul nu a păşit pragul bisericii.

Atunci am venit cu propunerea de a organiza o tabără de studiere a limbii engleze, la care s-au înscris peste 30 de persoane, inclusiv maturi. Cursurile au durat mai bine de o lună în perioada vacanţei de vară şi au fost realizate de către o tânără voluntară din comunitate (Lozan, 2017a).

Alt exemplu este cu membrii Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi din cadrul capelei „Întâmpinarea Domnului” a Universităţii de Stat din Moldova, care au desfăşurat câteva tabere ortodoxe în vara anului 2017. A fost o primă experienţă în Republica Moldova de a coopta tineri îmbisericiţi şi alţii care poate sunt mai departe de Biserică, dar care au acceptat provocarea. În una din tabere a mers chiar un tânăr nebotezat. Acestea s-au desfăşurat în mănăstiri, ceea ce a presupus ruperea de casă, de familie, de şcoală (Lozan, 2017).

Această iniţiativă, de a organiza tabere, în special pentru studenţi, vine din dificultatea de a-i aduce altfel la biserică şi pe alţi tineri. Pelerinajul şi taberele s-au dovedit a fi modalităţi reale de a aduna mai mulţi tineri.

Taberele ortodoxe – o nouă formă de propovăduire

Prin aceste tabere între tineri are loc o adevărată întâlnire prin care descoperă ceea ce îi uneşte, dar şi ceea ce îi face unici. Regăsindu-se pe ei înşişi, de fapt se regăsesc în Hristos şi în Biserică.

De rând cu faptul că tabăra presupune anumite activităţi şi învăţarea unor lucruri, mai sunt câteva aspecte foarte importante.

În primul rând, retragerea din lume într-o mănăstire presupune un nou mediu, un nou suflu, cu alte reguli şi un alt ritm al vieţii. Pentru cei care erau cuprinşi de tot feluri de mituri privind viaţa monahală, acestea se risipesc şi devin realităţi. Tinerii văd că a trăi în mănăstire reprezintă o realitate, apoi şi o necesitate a vieţii unor oameni, retraşi de lume, dar aproape de Dumnezeu.

Pe foarte mulţi îi impresionează comunicarea pe viu cu un nevoitor, care e gata oricând să le împărtăşească propria experienţă şi dimensiune a vieţii lăuntrice.

Tinerii care sunt îmbisericiţi devin mai înduhovniciţi, iar cei care sunt încă departe de viaţa creştină, fac un pas sigur spre Hristos. Important este să vezi modele care determină o reală schimbare în viaţă.

Taberele devin un mediu propice de împărtăşire a prezenţei lui Hristos şi poartă un caracter misionar pentru că:

§ „îi cheamă pe tineri într-un loc al comuniunii şi al dragostei, al consideraţiei şi respectului pentru celălalt;

§ le respectă libertatea de a veni şi de a alege un astfel de vieţuire;

§ le pune la dispoziţie un spaţiu potrivit pentru practicile liturgice (rugăciunile zilnice şi celebrarea Sfintelor Taine);

§ le pune la dispoziţie un program echilibrat, care ţine cont de viaţa lor, de nevoile lor personale în ansamblu şi de cultura lor pe care o influenţează (are loc o enculturaţie a Evangheliei în lumea tinerilor, în cultura lor care în multe cazuri tinde să se separe de corpul eclezial);

§ le împărtăşeşte şi le explică Cuvântul lui Dumnezeu, al Sfintelor Scripturi, interpretat în spiritul Sfintei Tradiţii ortodoxe, prin prisma înţelegerii Sfinţilor Părinţi care au avut mintea luminată de Duhul Sfânt, Cel Ce a inspirat scrierea Scripturilor;

§ tinerii care participă în tabere şi a căror viaţă se schimbă îi influenţează şi pe ceilalţi tineri din anturajele lor, îndemnându-i să se roage împreună, să frecventeze biserica şi să-şi trăiască în mod conştient credinţa;

§ mulţi tineri sunt recrutaţi şi instruiţi pentru a sluji altor tineri (personalul de tabără care slujeşte copiilor şi tinerilor participanţi învăţând valoarea dăruirii şi a jertfirii de sine pentru celălalt, dând astfel mărturie creştină despre prezenţa lui Hristos în viaţa lor);

§ tinerii sunt încurajaţi să intre în comuniune unii cu alţii, să-şi conştientizeze mai mult valoarea apartenenţei lor la Biserică şi a credinţei lor…” (Barna, 2017).

Taberele formează prietenii şi educă

De multe ori în tabere copiii şi tinerii ajung să se împrietenească, stabilind legături durabile, care poartă alt caracter decât cel legat de şcoală. Aceste prietenii nu sunt determinate de anumite interese sau de factori externi, ca în cazul relaţiilor oficiale de la şcoală, dintr-un centru de creaţie sau dintr-un club sportiv.

În acelaşi timp, taberele devin nişte locuri de învăţare şi de educare, iar realitatea vieţii contemporane ne demonstrează că prin educaţia nonformală se poate ajunge la completarea educaţiei formale şi la cultivarea unor valori.

„Deşi distracţia este rareori un scop în experienţa educaţională tradiţională, experţii în educaţie prin experienţă, ca „Project Adventure” şi „Outwar Bound” au demonstrat importanţa distracţiei în predarea valorilor şi aptitudinilor. Când oamenii se distrează, se implică. Când participanţii participă la propria lor experienţă de învăţare, ei învaţă mai eficient” (Panaite, 2011, p. 28).

Am observat că joaca le place nu doar copiilor, dar şi maturilor. Astfel, întreaga viaţă suntem tentaţi să revenim la anumite jocuri, care ne amuză, ne amintesc de copilărie şi de adolescenţă, dar şi care ne apropie mai mult unul de altul.

Conştientizăm că cele mai durabile prietenii şi cele mai plăcute amintiri din viaţă sunt legate de oamenii împreună cu care am copilărit, am descoperit lumea matură, ne-am jucat, am făcut şotii etc. Mare mi-a fost mirarea că în tabăra studenţilor desfăşurată la Mănăstirea Curchi o bună parte a programului îl reprezentau jocurile.

Impresii şi trăiri ale copiilor şi tinerilor în taberele ortodoxe

„Participarea într-o tabără influenţează percepţia copiilor şi a tinerilor asupra lumii în care trăiesc, fie ea dinafara sau dinlăuntrul lor, iar valorile propuse acolo pot prinde rădăcini mai adânci, decât valorile (sau non-valorile) din alte medii. În tabără, Ortodoxia este prezentată şi trăită, nu doar expusă teoretic” (Barna, 2017).

Am spicuit câteva gânduri şi trăiri ale copiilor din tabăra de limba engleză de la Dumbrava:

„Lecţiile de engleză organizate de Biserica „Sfântul Ierarh Petru Movilă” au fost interesante şi utile. Aceste cursuri m-au ajutat să pot începe să vorbesc în limba engleză. Aş dori ca aceste cursuri să continue şi vara viitoare, dar la un nivel mai avansat de engleză”.

***

„Mi-a plăcut foarte tare tabăra de vară, cel mai tare mi-au plăcut jocurile. În următoarea tabără de vară dacă o să fie mi-aşi dori să nu fie atât de devreme cursurile. Mi-a plăcut foarte mult profesoara”.

***

„A fost interesant şi bine la tabăra de vară în engleză, organizată de Biserica „Sfântul Ierarh Petru Movilă”. La început erau mulţi copii, dar unii dintre ei nu au mai venit la cursuri. Fiecare copil lucra pentru sine, uneori ne ajutam între noi. La unele lecţii veneau şi maturii. Îmi doream să fie mai multe jocuri în engleză. În acelaşi timp doream ca lecţiile să fie mai grele. Mi-a plăcut tabăra foarte mult!”

***

„Metoda de predare a fost foarte eficientă. Toate categoriile de oameni începând cu copii de 5-6 ani şi până la maturii de peste 60 de ani au participat la tabăra de vară de limbă engleză organizată de Biserica „Sfântul Ierarh Petru Movilă”. Noi am învăţat multe lucruri noi în timpul cursurilor: de la a număra, alfabet, până la propoziţii şi fraze”.

Foarte expresive au fost şi relatările studenţilor care au petrecut zece zile în tabăra ortodoxă internaţională desfăşurată la Mănăstirea Oaşa, România:

Margareta Jelihovschi, s. Sălcuţa, Căuşeni, 18 ani. „Niciodată nu am crezut că o tabără de vară, organizată în incinta unei mănăstiri, poate crea atâtea impresii plăcute. Au fost zece zile de neuitat, în care am avut ocazia sa ne îmbogăţim sufleteşte prin slujbe, conferinţe, muncă. Peisajul era atât de minunat, căci ce poate fi mai plăcut şi mai frumos decât sa te odihneşti seara lângă un lac înconjurat de munţi şi brazi extraordinar de înalţi şi să cânţi cântece patriotice împreună cu prietenii. Sentimentele pe care le-am întâlnit acolo nu cred ca le mai pot reîntâlni în alte locuri. Am făcut cunoştinţă cu atâtea persoane minunate care, în timp, mi-au devenit prieteni apropiaţi. Aceasta experienţă va rămâne pentru mine un reper important”.

***

Elena Bocancea, Chişinău, 20 de ani. „Petrecând zece zile la Oaşa, pot spune cu siguranţă că a fost o experienţă care m-a marcat. Impresiile variază de la dorinţa ca o lume întreagă să guste din viaţa plină de har a mănăstirii, până la trăiri dintre cele mai personale pe care nu cutezi sa le mărturiseşti decât lui Dumnezeu. Oaşa te face dependent, eliberându-te.

E locul care îmbină persoane excepţionale cu o ambianţă naturală excepţională, e spaţiul în care trăieşti orânduirea firească a vieţii, ce a ajuns să fie una nefirească pentru prea mulţi dintre noi. Practic, marea parte din timp e ocupată de rugăciune şi muncă, astfel încât nu mai ai când să faci lucruri nefolositoare pentru duh. Îmi va lipsi foarte mult slujba privegherii, care, deşi începea la trei dimineaţa, nu te lasa obosit. O revelaţie pentru mine a fost muzica psaltică, mai puţin întâlnită la noi. Ştiam că este cântul autentic al ortodoxiei, dar acum am simţit-o şi pe propria „piele” a sufletului. Având ascultare la trapeză, ne-am ataşat foarte mult de fraţii de acolo, care, ca şi toţi ai mănăstirii, sunt nişte oameni ca pâinea caldă.

Un alt detaliu care mi-a plăcut e că tinerii sunt implicaţi nu doar în treburi gospodăreşti, dar şi în viaţa liturgică a mănăstirii, astfel încât Liturghia îşi adevereşte statutul de lucrare comună.

La finele taberei, deşi ne depărtăm de mănăstire, Oaşa nu se depărtează de noi, sălăşluindu-şi harul dumnezeiesc în inima fiecăruia”.

***

Natalia Borş, Chişinău, 25 de ani. „După un drum lung şi obositor, ajungând la Oaşa, îţi pui întrebarea unde de fapt ai ajuns?! Ca să-mi răspund la această întrebare a fost nevoie de două zile, timp în care am înţeles, că adevăratele comori nu se văd cu ochiul, dar se simt cu inima.

Sfânta simplitate în care renaşti, ai impresia că ai ajuns în rai. Pentru mine Oaşa a fost locul în care te întâlneşti tu cu tine însuţi cel adevărat, aşa cum te-a plămădit Dumnezeu la început, nefiind pătat de neghină şi păcat. Cea mai lungă cale pe care un om poate să o facă, nu este soşeaua Panamericană sau cea Transamazoniană. Ea măsoară doar 30 de cm, de la minte la inimă, pe care o parcurgi toată viaţa”.

***

Gheorghe Movilă, Chişinău, 31 de ani. „Când zici Oaşa zici dragoste, aceasta este trăirea care o simt toţi cei care ajung acolo la poalele munţilor. Acolo este trăită cu adevărat cea mai mare poruncă a iubirii: Iubeşte-L pe Dumnezeu din toată inima şi pe aproapele ca pe tine insuţi!

Dragostea faţă de Dumnezeu şi de cele sfinte, faţă de aproapele, care este citită prin faptele celor prezenţi acolo dând dovadă de înalte virtuţi ale liniştii sufleteşti, pace şi înţelelegere, ieratare, blândeţe, cumpătare, simplitate, răbdare, este ceea ce te absoarbe şi te cuprinde. Pilonii pe care se sprijină această mănăstire sunt rugăciunea, studiul, pictura iconografică şi cântarile psaltice. Simplitatea călugărilor începând cu stareţul mănăstirii şi încheind cu fraţii care fac ascultare este ceea ce te face să te smereşti şi să pui umărul la cele lucrate.

Duhul de acolo mi-a deschis ochii sufleteşti şi m-a făcut să îmi văd păcatele şi mlaştina în care eram înghiţit şi zăceam. Dorinţa mea de a avea haina sufletului curată s-a aprins tot mai mult şi mai mult. Or, Dumnezeu ne vrea curaţi şi cu puterea de a nu mai fi stăpâniţi de patimi. Sper ca cele trăite să le am mereu în suflet şi să le fac să se înmulţească”.

Concluzii

Taberele ortodoxe pot deveni un adevărat sprijin în formarea duhovnicească a copiilor, adolescenţilor şi chiar tinerilor. Foarte mult depinde unde, de către cine şi cum sunt organizate taberele.

E bine să fie voluntari bine instruiţi, care ar anima taberele şi le-ar organiza conform unui program bine pus la punct. Noi, în acest sens, am avut un nucleu de tineri care propuneau activităţi şi interacţionau cu ceilalţi semeni. Am apelat şi la voluntari din cadrul Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi Români din Iaşi, care au venit cu un program divers şi intersant.

Credem că astfel de tabere sunt adevărate oaze de normalitate, care ne educă şi ne formează în duhul valorilor noastre spirituale.

Bibliografie:

1. Gavrilă, Vasile, Pentru tineri − Teologie liturgică, Bucureşti, Editura Fundaţiei „Tradiţia Românească”, 2009, 219 p.

2. Panaite, Ovidiu, Prin joc spre viaţă, Ed. a 2-a, revizuită şi îmbunătăţită, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2011, 362 p.

Resurse Web:

3. Barna, Doru-Mihai. Importanţa taberelor creştin-ortodoxe pentru misiunea Bisericii în rândul tinerei generaţii, 2017. Disponibil: https://doxologia.ro/arhiepiscopia-iasilor/importanta-taberelor-crestin-ortodoxe-pentru-misiunea-bisericii-randul-tinerei

4. Lozan, Natalia, S-a încheiat tabăra de limbă engleză „Speaking English for Beginners”, 2017. Disponibil: http://www.localitateadumbrava.md/2017/08/s-a-incheiat-tabara-de-limba-engleza-speaking-english-for-beginners/ a.

5. Lozan, Natalia, Tabăra de la Mănăstirea Curchi: „Dumnezeu are un singur gând permanent cu noi toţi: să ne unească”, 2017. Disponibil: http://tineretulortodox.md/2017/08/tabara-de-la-manastirea-curchidumnezeu-are-un-singur-gand-permanent-cu-noi-toti-sa-ne-uneasca/

Pr. conf. univ. dr. OCTAVIAN MOŞIN


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Arhiva Video

Arhiva

Înscris în


Resurse


free counters

Urmăriți-ne pe Facebook!