Gânduri de Ziua profesională a istoricului

Abia astăzi, spre marea mea rușine, am aflat că și istoricii din țărișoara noastră au ziua lor profesională.

Așa s-au aranjat lucrurile că și eu mă regăsesc printre ei.

Susținând teza de doctorat în teologie la Sibiu, mi-au echivalat diploma în Republica Moldova în istoria universală, deoarece pe atunci nu figura teologia printre domeniile de cercetare în nomenclatorul autohton.

Așa am devenit istoric.

Cu toate acestea mereu istoria mi-a fost aproape de suflet. Chiar de mic am avut parte de istorici demni, care mi-au insuflat lucruri bune și ziditoare.

Acum câteva săptămâni l-am întâlnit pe primul meu profesor de istorie de la Școala Nr. 1 din Drochia (actualmente Liceul ”M. Eminescu”). Îl numeam Piotr Afanasevici Trofăilă.

Nu voi uita nicând perioada antică, despre care ne povestea atât de viu, de parcă de transpuneai în alte timpuri și locuri, de-a dreptul ancestrale.

Uneori venea la școală cu un ciolan de animal, cu o coadă de topor, cu tot felul de cuie, să ne impresioneze și să ne explice cum trăiau oamenii în antichitate.

Prin acest pedagog am îndrăgit disciplina. Am început să citesc romane istorice, apoi să vizionez filme cu gladiatori…

Mare mi-a fost bucuria să am și în liceu un istoric cu totul deosebit. Îi spune dl Victor Scoferța și nu doar ne preda această disciplină, era și diriginte de clasă.

Un om foarte serios, responsabil, profund, religios și mare patriot. Mult a contribuit la formarea noastră ca personalități.

Apoi, în viață am cunoscut doar istorici serioși.

Astăzi activez în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova. Aici am cunoscut atâția cercetători în domeniu, încât pentru fiecare aș avea de înșirat pagini întregi.

Ce îmi place la istoricii noștri, e faptul că sunt uniți, comunică între ei, indifferent din ce generație fac parte, se ajută și se susțin. Poate nu sunt atât de mulți, dar cum se zice sunt puțini, dar buni.

Avem nume enciclopedice, iar pe filiera bisericească m-am apropiat de astfel de istorici, care mă impresionează prin tot aportul ce-l aduc pentru istoria eclesială: Andrei și Valentina Eșanu, Ion Gumenâi, Gheorghe Postică, Valeriu Pasat, Demir și Emil Dragnev, Ion Xenofontov, Teodor Candu, Nicolae Fuștei, Igor Cereteu, Maria Danilov…

Doar când am cunoscut istorici și contribuțiile lor științifice, am conștientizat stricta necesitate și aportul acestui domeniu, atât de mult dat uitării și poate chiar desconsiderat de unii, pentru societate.

Un istoric, în ochii mei, este o persoană bine documentată, manifestă spirit analitic și critic, ține la neam, cultură, limbă și credință.

Haideți să creștem cât mai mulți istorici, de astfel de oameni are nevoie acest petic de pământ.

 

 


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Arhiva Video

Arhiva

Înscris în


Resurse


free counters

Urmăriți-ne pe Facebook!