Despre pofta de viață

„Începutul păcatului e pofta, al mântuirii e dragostea.”

(Sf. Antonie cel Mare)

Zilele acestea conversam cu un grup de tineri de la USM şi unul din ei m-a întrebat: „Ce să fac, nu am poftă de viață!” L-am invitat în seara acelei zile la capela universității și am stat la o discuție de suflet.

Am descoperit un flăcău stors de vlagă lăuntrică, care nu știe încotro s-o apuce și cu ce să se îndeletnicească în această viață. Deși a ajuns la facultate, nu este sigur că jurisprudenţa este domeniul în care va activa.

A reușit, în schimb, să guste din „bunătățile” tinereții, de care s-a plictisit și prin care și-a pierdut din sănătate, integritate, moralitate… Stând lângă un astfel de tânăr, ai impresia că stai lângă un bătrân stors de tot, plictisit și necăjit, abandonat și singuratic.

Aceasta-i, probabil, consecința păcatelor și a patimilor în care stăruim, care sunt ademenitoare, promițătoare, dulci în aparență, însă care aduc doar tristețe, regret, nefericire…

Nu ne rămâne decât să-i compătimim pe astfel de tineri, care sunt destul de mulți, ce-și pierd, ba chiar omoară, cei mai frumoși ani ai vieții într-un mod atât de ieftin.

Dacă ar accepta să revină la normalitate! Măcar atunci când ajung secătuiți, abandonați și desconsiderați de cei din jur, când tristețea le cuprinde viața! Mulți însă găsesc așa-zisa alinare și susținere nu în Domnul, dar în diverse capcane, ce-i duc până la pierzare.

Fiecare dintre noi are căderi, dar și oameni dragi care la anumite etape ale vieții se abat de la mersul firesc și bineplăcut Domnului. Să ne întărim și să-i încurajăm pe cei care au nevoie de sprijinul nostru, pentru a nu cădea, iar dacă am căzut, să ne ajutăm a ne ridica și a reveni la drumul ce duce spre salvare.

Fără Dumnezeu omul pierde calea, sensul și sursa de alimentare, pierde însuşi sensul vieții. Astfel se explică lipsa poftei de viață la acest tânăr și la atâția alții care cad în plasa răului.

Să nu-i condamnăm, ci să le facem invitația de a sorbi din altă viață, duhovnicească, din care dacă gustăm, nu mai însetăm și nu mai flămânzim, pentru că ne împărtășim din dumnezeire.

Cu Domnul devenim plini de viață, dobândim cea mai mare poftă de a lucra binele și de a împărtăși dragostea. Să fugim de pofta pătimașă, doar virtutea zidește!

Suntem în ziua Tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul. Să medităm asupra vieții și jertfei acestui drept al credinței. Vom descoperi alte valori și idealuri, altă lume… ne vom descoperi pe noi înșine.

Preot Octavian MOȘIN

 


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Arhiva Video

Înscris în


Resurse


free counters

Urmăriți-ne pe Facebook!