De ce îl cinstim pe Sfântul Andrei

Am rămas mirat să aud răspunsul unor copii, iar, de rând cu ei, al unor părinți legat de numele Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi Chemat.

Unii au spus sincer că nu știu nimic, alții că îl cinstesc, însă nu știu prea multe despre el, iar câteva domnițe mi-au spus că te ajută la măritat.

Născut în Betsaida Galileii, frate al lui Petru, Sfântul Andrei a fost unul dintre primii ucenici ai Mântuitorului, primind învățătura de la Sfântul Ioan Botezătorul. Propovăduind Evanghelia până la ținuturile de lângă Marea Neagră, a ajuns pe meleagurile Dobrogei de astăzi. Este martor al Pătimirilor Domnului, sfârșind și el viața ca mucenic, fiind răstignit către anul 94 lângă Corint, așezat pe o cruce în formă de X, cunoscută astăzi drept „Crucea Sfântului Andrei”.

La vederea crucii pe care urma să fie răstignit, tradiţia ne spune că Sfântul Andrei se adresează cu aceste cuvinte: „Mă închin înaintea ta, cruce sfântă, care ai fost sfinţită de trupul Domnului şi cu mădularele Lui, ca şi cum cu nişte pietre de preţ ai fost împodobită. Mai înainte ca Domnul să fi fost atârnat de lemnul tău, eu mă îngrozeam când te vedeam, dar prin suferinţa Domnului meu, tu ţi-ai agonisit cereasca şi negrăita dragoste şi tu eşti râvnită azi de inima mea ca o binecuvântare. Iată, eu mă apropii de tine cu bucurie şi fără nici o sfială! De când te doresc! O, cruce, prea bună, cea prea înfrumuseţată şi cu vrednicie prea împodobită! Tu, cea pe care te-am dorit, te-am aşteptat şi te-am căutat atât de mult, smulge-mă din vălmăşagul oamenilor şi du-mă la Stăpânul meu! El m-a răscumpărat prin tine, din braţele tale să mă primească”.

Reiese că am fost creștinați chiar de către primii apostoli și urmași ai lui Hristos, de aceea Sf. Andrei este considerat drept ocrotitorul României.

Moaştele Sfântului Andrei s-au păstrat în Patras până în anul 357, când împăratul Constanţiu II le-a mutat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol. În 850, împăratul Vasile I Macedoneanul a trimis locuitorilor Patrasului capul Sfântului Andrei drept mângâiere.

În urma Cruciadei a patra 1202-1204, trupul Sfântului Andrei a fost furat din Constantinopol şi dus în localitatea italiană Amalfi, unde se află şi astăzi, într-o criptă a catedralei din oraş.

În anul căderii Constantinopolului (1453), fratele ultimului împărat bizantin, Toma Paleologul, atunci când s-a refugiat la Roma din cauza turcilor, a luat cu el capul şi un deget al Sfântului Andrei şi le-a oferit papei Pius al II-lea, care a aşezat moaştele în Catedrala Sfântul Petru.

Capul Sfântului Andrei revine la Patras în anul 1964.

În traducere din greacă Andrei înseamnă „bărbăție”, ceea ce îl caracterizează pe acest urmaș al Mântuitorului, plin de curaj și de râvnă în propovăduirea adevărurilor de credință.

Din pescar obișnuit, fiind chemat la apostolat, ajunge un adevărat pescar de suflete.

Existenţa întregii sale vieţi şi activităţi pare să fi fost: prin cruce la slavă, prin suferinţă la biruinţă. Pentru el lumea nu exista decât ca s-o umple de lumina lui Hristos şi de triumfătoarele puteri ale sfinţeniei.

Bărbăţia pe care trebuie s-o dovedească şi credinţa noastră azi are în viaţa şi jertfa Sfântului Andrei o pildă, un îndemn şi o chemare; în rugăciunile lui mijlocitoare – o putere de ocrotire, iar în apostolatul desfăşurat de el – o datorie clară de mari răspunderi.

Însă să evităm reminiscențele păgâne ce încă domină în anumite părți ale țării noastre, cele legate de vrăji și superstiții, care nu au nimic comun cu Sf. Andrei și cu învățătura Bisericii.

În ziua prăznuirii acestui mare sfânt nu ne rămâne decât să petrecem în liniște, cu post și rugăciune, primind cele sfinte și cerând mijlocirea sfântului către tronul ceresc pentru toate nevoile vieții noastre.

Preot Octavian Moșin


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Arhiva Video

Arhiva

Înscris în


Resurse


free counters

Urmăriți-ne pe Facebook!