Cugetări în perioada Postului cel Mare. Ziua a optsprezecea. Mai sunt oameni buni

Astăzi unei enoriașe ce se deplasa spre biserică i s-a defectat transportul. A stat jumătate de oră în drum implorând șoferii să oprească, însă nimeni nu a reacționat. Doar un băiat cu o mașină mai modestă s-a oprit, a dat o mână de ajutor și a rezolvat imediat problema.

Tânărul e șofer de-o zi. Doamna a calificat incidentul drept ispită, iar pe băiat drept salvator trimis de Dumnezeu și a aprins o lumânare de sănătatea lui.

Așa e în viața duhovnicească. Doar ispite și probleme, peste care se trece doar cu îndelungă răbdare, cu nădejde și în pace. Uneori Dumnezeu lucrează prin atâția oameni buni pe care n-i trimite. Rămâne doar să ne rugăm de a-i descoperi în cale la timpul și locul potrivit.

E post. Astfel, să încercăm a fi mai buni.

”Postul, dacă nu este făcut cu dreaptă socoteală ca să fie într-adevăr de folos, neunit cu bunătatea inimii, cu paza gurii, cu abținerea de a osândi pe altul – lucru foarte vinovat înaintea lui Dumnezeu – nu folosește, ba chiar vatămă. Poți să te usuci și să mori de foame, dar dacă ai răutate împotriva aproapelui tău și-l vorbești de rău când el nu e de față, zadarnic îți este postul.” (Părintele Sofian Boghiu).

Nu e suficient a ne feri de rău, e nevoie a ne grăbi de a face fapte bune.

Preot Octavian Moşin


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Arhiva Video

Înscris în


Resurse


free counters

Urmăriți-ne pe Facebook!