„Cugetări în perioada Postului cel Mare. Ziua a noua. Se zămislesc copii în post?

Câteva familii destul de evlavioase mi-au adresat această întrebare. Inițial nu am atras atenția, dar când am observat că nu e vorba de câteva familii, ci de o preocupare în masă, am decis să vin cu o notă explicativă.

Fiind știut că postul presupune și interdicția de a te apropia trupește, nici nu mi-a trecut prin cap vreodată că o familie creștină poate adresa astfel de întrebări. Dar, cei care pretind că sunt credincioși și postitori (chiar dacă unii o fac doar prima săptămână) vin cu presupunerea că e bine de zămislit un copil în post, pentru că în acest caz „urmașii se fac cu post și rugăciune și te alegi cu un copil perfect sănătos și cuminte”.

Într-adevăr, când ceri de la Dumnezeu rod bun și sănătos, e binevenită înfrânarea, rugăciunea și apoi zămislirea, însă toate la vremea cuvenită.

Iată ce ne sfătuiește un mare duhovnic: „Tinerilor le dau canon ca, mai înainte de căsătorie, să fie cuminți și cinstiți; iar după cununie, le dau canon să nască copii câți le va da Dumnezeu, să nu facă avorturi, nici să se păzească pentru a nu avea copil. Apoi, să-și aibă un duhovnic bun, să se mărturisească des și să păzească legile Bisericii, postul, înfrânarea și cumpătarea.” (Părintele Paisie Olaru).

Intenția de a zămisli copii e bună, urmează însă a fi înfăptuită doar în perioada permisă de Biserică.

Creștinul nu poate fi rupt de Biserică, trebuie să meargă în ritmul ei. Și dacă astăzi plângem, ne înfrânăm, nu putem avea altă stare. Ca într-o familie. Dacă decedează cineva din apropiați, toți sunt întristați, nu ne separăm de durerea celorlalți și spunem că mergem la nuntă sau la distracție.

Probabil, diavolul lucrează atât de iscusit încât și celor râvnitori pentru credință le pune piedici și-i ispitește, plasându-le în față intențiile cele mai nobile – nașterea de prunci.

Să rămânem în ascultare de poruncile Domnului și astfel vom fi binecuvântați nu doar cu prunci, ci cu toate bunătățile.

Acum, în post, să ne punem întrebarea dacă am fost părtași la nezămislirea copiilor sau chiar la omorârea lor în pântecele mamei. Să analizăm de ce nu avem copii și de unde vine infertilitatea noastră…

Viața înfrânată duce la redobândirea sănătății încât să poți deosebi binele de rău.” (Părintele Arsenie Boca).

Și chiar dacă avem un copil zămislit, tot în înfrânare să petrecem, ca acesta ce crește în pântece, să nu fie pătimaș.

Nu opriți zămislirea copiilor, dar nu uitați și de înfrânare!

Preot Octavian MOȘIN


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Arhiva Video

Înscris în


Resurse


free counters

Urmăriți-ne pe Facebook!