„Atâta îl chemi pe dracu, până vine!”

De proverbul din titlu îmi aminteam zilele acestea, când societatea românească trăieşte nenorocirea legată de decesul și suferința atâtor oameni, mistuiți de foc într-un club din București.

Mare tristețe și durere!

Mă gândeam la tinerii de astăzi, care sunt influențați de duhul unor sărbători cu un conținut ocult. E și cazul serbării în clubul de la București a Halloweenului. O sărbătoare ce are caracter demonic, prin care participanții își ies din fire, încercând să-i imite pe cine vrei, în special pe diavol.

Să nu creadă cineva că vreau să-i trec în rândul celor ”osândiți” pe acești suferinzi. Departe de mine acest gând, cu atât mai mult că printre ei se aflau și minori.

Mă copleșește o stare de tristețe când mă uit la noi, cei responsabili de realitatea pe care o trăim şi în care ne creştem copiii.

Din primele clipe ale vieții ne lăsăm odraslele în seama calculatorului, a tabletei, care știu cum să-i „educe”, astfel încât doar după câțiva ani de viață îi vezi pe micuți izolați, iritați, încăpățânați și chiar agresivi. Unii se comportă ca demonizații.

Am încercat să analizez preferințele lor. Aleg ce e mai dur, mai expresiv, de acțiune, fantastic…

Și după astfel de influențe o fetiță nu mai caută să-și facă colecție de păpuși, ci de dinozauri; băiatul nu mai râvnește mașinuţe și soldăței, ci fantome și fiinţe cu chip denaturat.

Sunt și dintre cei care suferă de timpuriu, fiind afectați de toate grozăviile. Noua generație este plodită de fobii. Cum să te mai mire faptul că tinerii se sinucid, violează, se droghează… Culegem ”roadele”!

Unii părinţi sunt categoric împotriva orelor de religie, împotriva prezenţei unui preot la festivităţi şcolare, cer scoaterea icoanelor din faţa clasei, dar sunt foarte toleranţi când copiii lor îşi agaţă la gât simboluri sataniste sau când pe 31 octombrie merg la şcoală deghizaţi şi fardaţi ca personaje din filmele de groază.

Doar abia când ni se întâmplă ceva groaznic ne amintim de Domnul, încercând să punem toate nenorocirile pe seama Lui. ”Cum de a permis Dumnezeu?”, ”Unde a fost Domnul vostru?”, ”Nu-i dreptate pe fața pământului!”, ”Da nu mai cred în veac în Dumnezeu!”, ”Pentru ce mi-a luat…”, acestea sunt doar câteva din expresiile pe care le-am auzit de la oameni la o durere, la o pierdere…

Vina o căutăm în toți, inclusiv în Dumnezeu, și nu în noi, cei care am refuzat să fim slujitori ai binelui şi am ales tocmai inversul.

În Chișinău un club a reușit să-și pună o denumire cu totul ieșită din comun – ”Rai”, pentru că la unii viața e doar pământească și se rezumă doar la niște plăceri. Alții merg mai departe și, trecând în tabăra întunericului, profanează cele sfinte.

Mass-media promovează Halloweenul ca un prilej de distracție, glume și deghizare, făcând abstracţie, intenţionat sau nu, de substratul ocult. Nu prea se mediatizează cazurile când de Halloween se pângăresc sfințenii.

Nu putem face abstracţie şi de altă realitate tristă: vrăjitorii, fermecătorii, care tot forța malefică o invocă, dar şi oamenii rătăciţi care apelează la ajutorul acestora… Și de rând cu ei atâția alții care trăiesc după legile diabolice… Să te mai întrebi de unde atâta rău?!

Când ni se întâmplă astfel de tragedii să ne întrebăm unde am greșit, noi, oamenii, iar înțelegând, să îndreptăm viața spre Dumnezeu. Și nu vom da greș!

Să chemăm mereu ajutorul lui Dumnezeu, căci ispititorul. fără să-l chemi, își face treaba.

Preot Octavian MOȘIN


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Arhiva Video

Înscris în


Resurse


free counters

Urmăriți-ne pe Facebook!